Visurile în "Seminarii braziliene"

http://chasqueweb.ufrgs.br/

Wilfred Bion (1897-1979) a fost psihoterapeut. Datorită prestigiului său între 1962-1965 a condus Societatea Psihoanalitică Britanică. Este considerat, la fel ca Jacques Lacan, un "analist inspirat şi ciudat", iar unii au opinia că ar fi cel mai mare gânditor psihoanalitic după Freud. Bion a dezvoltat un întreg sistem psihoanalitic inventând chiar concepte şi categorii. Cel mai interesant mi se pare a fi teoria sa despre emergenţa şi dezvoltarea gândirii. Astfel, psihoanalistul ne spune că fundamentul gândirii şi al adevărului este experienţa emoţională.O dată apărute, gândirea şi adevărul se raportează reciproc în sensul că adevărul devine cauză pentru dezvoltarea minţii. [Trebuie să fac o paranteză şi o observaţie necesară. Dacă teoria lui Bion este adevărată, atunci putem înţelege din ce cauză în societăţile în care adevărul nu reprezintă o valoare împărtăşită  o mulţime de oameni trăiesc în subdezvoltare mentală - nota mea]

Cartea despre care vorbesc în titlul postării este o traducere după originalul intitulat "Lecturi braziliene". Am descoperit această carte pe Google Books şi o introduc în postare pentru a fi consultată, deoarece  pot fi descoperite aici lucruri extrem de interesante.
 
Şi acum să trecem la la doar una dintre probelemele care ne interesează legate de visuri, iar pentru asta ne vom permite să extragem un citat: "Freud se apropie şi mai mult de esenţă atunci când afirmă că visul este îndeplinirea unei dorinţe. Adică, nu există <vis>(o formulare care uşurează comunicarea) care să nu fie o <dorinţă> în contrast cu <visul original, necunoscut şi incognoscibil>. Cu alte cuvinte nu există coşmar atât de înspăimântător încât să nu fie mai bun decât lucrul în sine. Unii pacienţi vor afirma că au visat ceva, iar eu poate-mi voi spune: <Ăsta nu-i un vis, nu are asociaţii libere>" (Seminarii braziliene, p.29)
Vom observa din aceste afirmaţii că Bion distinge între vis şi altceva, o realitate care se împrumută de la o dorinţă (ca sentiment ?). Pentru că - ne spune psihanalistul - este vis tot ceea ce se bazează pe asociaţii libere, altfel spus pe fantasme. Orice alt vis este un gen de comunicare, a persoanei cu subconştientul, dar şi a persoanei cu psihoterapeutul. Şi deoarece astfel de visuri sunt de obicei impregnate cu emoţie, aceasta - în spiritul teoriei emergenţei gândirii a lui Bion - înseamnă că ele participă la formarea gândirii. Dar, deoarece noi visăm pe tot parcursul vieţii, înseamnă că mentalitatea noastră este modificabilă, se schimbă pe parcursul vieţii, în funcţie de visurile visate. De aici rezultă o şi mai tulburătoare întrebare. Cum să facem ca să visăm în aşa manieră încât să ne dezvoltăm pe parcursul vieţii noastre o gândire pozitivă, de învingător, una care să ne poarte spre succes, totuşi respectând criteriile şi normele religioase, estetice şi morale. Dar, despre această problemă voi încerca să vorbesc în alte postări.
Totuşi este destul de greu de înţeles cum poate funcţiona visul ca o dorinţă împlinită. Iată, bunăoară, într-una dintre zilele trecute am avut următorul vis. Se făcea că mergeam pe trotuar lângă o stradă foarte puţin aglomerată, seara într-un oraş necunoscut.  Deodată, în calea mea, mergând în direcţie contrară, s-au apropiat două persoane, un bărbat şi o femeie. Bărbatul împingea un căruţ în care ducea parcă un sac cu făină. De altfel, era pudrat pe faţă, corp şi pe haine cu praf de făină albă. L-am recunoscut ca fiind unul dintre foştii mei colegi de serviciu (şi superior, în mod indirect) cu care nu se poate spune că nu am fost în relaţii bune. De obicei, în vremea când eram colegi de serviciu obişnuia să-mi pună diferite întrebări şi să-mi dea sfaturi nesolicitate. L-am salutat cu bucuria revederii şi atunci - surpriză - am văzut că nu-mi răspunde şi parcă se preface că nu mă cunoaşte. A trecut grăbit pe lângă mine împreună cu soţia sa care i-a luat-o înainte. Întorcînd capul am observat că părea oarecum nemulţumit şi că striga la soţia sa întrebând-o: era colegul meu ? În acele momente am simţit un sentiment ciudat, nu ştiu dacă de uimire împletită cu o uşoară umilire sau altceva, sentiment care a persistat puţin în ziua aceea, pe urmă l-am uitat. 
Aş putea pune visul în legătură cu o cerere de prietenie refuzată, dar atunci cum acest vis mi-a împlinit dorinţa şi cum a fost mai bun decât evenimentul real al refuzului ? Probabil, trebuie să-l citim mai mult şi mai bine pe Bion ca să înţelegem. Rog cititorii care doresc să intervină cu interpretările lor prin comentarii.